13 septembrie 2015

Copilarie cu magiun de prune

Ce zi de toamnă!

Nu cu mult peste 15 grade în termometru,  câteva frunze căzute, soare cu dinţi şi miros de ceai în casă.
Privesc cu suspiciune ideea de a părăsi astăzi călduroasa casă pentru o plimbare şi-mi amintesc că am un magiun de prune de Topoloveni care aşteaptă să fie gustat.
Dacă m-ar pune careva să fac un top al fructelor preferate, prunele s-ar situa în coada clasamentului, rareori fiindu-mi poftă, fie ele mov sau galbene. Altfel stă situaţia cu dulceaţa, gemul sau magiunul de prune. Îmi plac şi mă trezesc câteodată că-mi plouă-n gură când mă gândesc la ele!
Aşadar, am un borcan de magiun de prune de Topoloveni şi mi-a făcut o colegă de la serviciu poftă de gomboţi. Simtiţi conexiunea? Eu da, din prima secundă a dimineţii când mi-am spus că voi mânca gomboţi dar nu cu prune ci cu magiun de prune. Şi mai bun!


PicsArt_09-12-12.50.01


Mie gomboţii, cu magiun sau gem îmi amintesc de copilărie, de serile de sâmbătă când mama, draga de ea, aşa obosită cum era după o zi de făcut curăţenie şi gătit, se apuca şi ne prepara şi un desert.
Şi nu încerca să ne liniştească pofta de dulce cu o budincă, avea răbdare şi ne făcea gomboţi, gogoşi, cornuleţe cu dulceaţă, ciocolată de casă şi alte minutăţii dulci care necesitau un oarecare timp.
Şi avea ea darul de a face cantităţi industriale aşa încât să le pot împărţi cu toţi prietenii mei! Tare apreciată era. Şi este în continuare!

Când am primit borcanul cu magiun de prune mă gândeam că am să încerc reţeta de gomboţi austrieci, puţin diferiţi la gust şi aspect însă vremea de afară a trezit în mine sentimente de nostalgie cu privire la copilărie, sentimente care m-au făcut să renunţ la gomboţii fancy. Ah, de când locuiesc în Cluj eu le zic gomboţi, la ei, la Deva, tot găluşte cu prune au rămas.


PicsArt_09-12-12.49.27

Am uitat să vă spun că mama pe lângă faptul că ne răsfăţa cu deserturi şi mâncăruri bune, face dulceaţă, zacuscă şi pune murături pentru iarnă. A crescut la ţară şi aşa a fost învăţată şi crescută.
Aşadar, vă daţi seama că atunci când am primit magiunul de la Sonimpex Topoloveni, magiun 100% natural, fără zahăr adăugat şi fără conservanţi, fără E-uri şi fără gluten, un magiun ce respectă o reţetă autentică de peste 100 de ani, am avut măreţe aşteptări în privinţa gustului şi a texturii.
Vă spun sincer, îmi place că e decent de dulce pentru papilele mele şi are o textură cremoasă. E fix ce trebuie! Nu degeaba este recompensat cu premii atât în ţară cât şi în străinătate.


PicsArt_09-12-12.48.46

Curiozitatea m-a împins spre site-ul lor să văd ce alte bunătăţi cu miros şi gust de copilărie mai găsesc. Şi aşa mi-am amintit că eu am mai cumpărat de la ei o foarte gustoasă zacuscă cu vinete. Cu ce ocazie? Se mai organizează câteodată în Cluj târguri cu produse tradiţionale şi dacă aflu la timp, musai să-i trec pragul.
Dar nu ştiam că au dulceaţă de nuci verzi, dulceaţă de afine şi dulceaţă de goji! Gurmandei de mine îi plouă-n gură!
Aşadar, produsele lor pot fi achiziţionate atât online cât şi din magazine proprii din Bucureşti (Bulevardul Carol I, Nr 57, Sector 2, Bucureşti, Tel. 0722 638 756 ; Bulevardul C.A. Rosetti, Nr 26, Sector 2, Bucureşti, Tel. 0724 218 789) dar şi de la alte magazine partenere.


PicsArt_09-12-12.51.03

Şi acum să vă întreb pe voi cum faceţi gomboţii? Cu prune sau cu magiun?
Şi ce alte reţete în care pot să folosesc magiunul îmi puteţi propune?



PicsArt_09-12-12.52.41

Niciun comentariu:

09 10