Merita citita "Arta Subtila a Nepasarii" - Mark Manson? | Recenzie




Merita sau nu merita citita "Arta Subtila a Nepasarii" ? - m-a intrebat zilele acestea un coleg de la munca.
In randurile de mai jos o sa va povestesc cu ce am ramas in urma lecturarii acestei carti precum si modul in care am aprobat si aprobat si dezaprobat aciditatea lui Mark Manson.
Pe parcursul lecturarii, m-am asigurat ca am pe noptiera cateva post-it-uri care sa ma ajute in extragerea unor idei cu care rezonez. Am notat insa si ideile exprimate intr-o maniera pe care eu am considerat-o putin prea acida pentru gustul meu. Unii ii spun directa. Mie mi s-a parut acida.
Voi incerca sa le mentionez mai jos si tare mi-ar placea sa imi scrieti daca le-ati perceput si voi la fel sau avem opinii diferite. Ce ziceti, punem de-o dezbatere?

Titlul original al cartii “The Subtle Art of Not Giving a F*ck” mi se pare mult mai reprezentativ cu toate ca este misleading. Cartea nu este despre nepasare in general ci despre a selecta ce este important pentru tine si doar de rezolvarea acelor lucruri sa te preocupi.
Este despre setarea corecta a prioritatilor si valorilor noastre. Daca ne pasa de orice lucru marunt care ne-a deranjat catusi de putin, ne vom consuma toata energia incercand sa solutionam lucruri, actiuni, comportamente pe care l-am putea lasa in voia sortii.
In linii mari, cartea ilustreaza importanta canalizarii eforturilor noastre in directia corecta.

Ce mi-a placut in mod deosebit la Arta Subtila a Nepasarii a fost introducerea exemplelor din viata reala. A reusit sa ma faca sa-i inteleg ideile cu toate ca nu am fost de fiecare data de acord cu ele.


Cand am ajuns la capitolul despre responsabilitate si asumarea ei pentru orice ni se intampla in viata nu reuseam sa inteleg ce Dumnezeu vrea Mark Manson sa transmita pentru ca eu nu pot rezona cu o asemenea idee. Cumva, in mintea mea, asumarea responsabilitatii o asociam cu asumarea vinei. Ori responsabilitatea e una si vina e alta.
Si o sa va dau un exemplu din viata personala. Intradevar, nu eu sunt de vina ca pisica mea s-a imbolnavit de o boala grava care a dus in cele din urma la deces insa eu sunt cea care imi asum responsabilitatea pentru felul in care ma simt ca urmare a decesului pisicii.

Un subiect pe care l-am citit cu o mare curiozitate si care, in cele din urma, m-a facut sa-mi spun ca am facut un lucru bun luand cartea de pe Libris, este cel care priveste lupta noastra de zi cu zi cu noi insine
Bagajul emotional cu pleci la drum in viata are un impact major asupra ta si daca nu il gestionezi cum se cuvine, risti sa ai relatii defectuoase cu cei din jur. In schimb, daca faci efortul de a-ti tempera sau schimba anumite comportamente ajungi sa fii implinit sufleteste.
Legat de fericire si pozitivitate, in linii mari, pot spune ca am apreciat felul realist (si non arogant de data asta) prin care a abordat aceste subiecte. E okey sa nu fii fericit tot timpul. Si e la fel de okey sa nu fii pozitiv tot timpul


In schimb, in primele pagini ale cartii am simtit un Mark Manson tensionat si acid care m-a facut sa ma indoiesc de feedback-ul pozitiv primit de la cei cativa oameni din jur care au citit cartea. Ulterior l-am simtit mai temperat chiar daca nu am fost pe aceeasi lungime de unde cu el tot timpul.
O sa iau exemplul de mai sus, cel cu pozitivitatea. El spune ca a gandi pozitiv tot timpul este o forma de evitare a suferintei si nu reprezinta o solutie valida pentru problemele cu care te confrunti in viata. Sunt de acord ca nu reprezinta o solutie pentru problemele noastre dar personal nu o vad ca o forma de evitare. Consider ca daca incerci sa fii pozitiv si sa accepti ca o situatie de rahat e de rahat, te va ajuta sa reduci nivelul stresului cotidian si sa mergi inainte. Pe mine o astfel de gandire ma motiveaza sa fiu optimista.

Cred ca din ce am scris v-ar ajuta sa va faceti o idee despre cum vad eu cartea lui Mark Manson. Cu bune, cu mai putin bune, cu mixed feelings dar tot cred ca merita citita.

Revin astfel la ce am scris la inceputul recenziei, daca ati citit cartea, m-ar bucura sa imi spuneti ce parere aveti despre ea si daca o considerati o lectura utila.

Review: Creme Hidratante Biotissima | Deeb's Blog



Avand un ten gras cu portiuni uscate (in zilele cand sunt temperaturi scazute), am invatat ca e necesar sa acord o extra atentie produselor pe care le folosesc.
Pun accent pe am invatat pentru ca pana la 21 de ani rutina mea de ingrjire a tenului era una banala.
Nu respectam pasii demachiere-curatare-tonifiere-hidratare fiind nevoie de disciplina pentru a ma asigura ca tenul meu primeste tot ce are nevoie.

De indata ce mi-am pus-o la punct si am gasit produsele potrivite tenului meu, scopul meu a fost de a-mi mentine tenul curat.
Daca ma urmariti de ceva vreme probabil stiti ca am avut probleme serioase cu acneea si ca am o reticienta in a introduce in rutina mea produse peste produse.



Am acceptat insa propunerea celor de la Life Care de a testa cremele de la Biotisima pentru ca momentan tenul meu are mai multe portiuni uscate decat de obicei si am nevoie de extra hidratare.

Ce o sa va povestesc mai jos este experienta mea cu aceste creme in decursul ultimei luni.
Repet, am un ten gras cu portiuni uscate. Combinatia fatala, as zice.
Cum vremea de afara a fost schimbatoare si am avut multe zile cu temperaturi scazute, portiunile de ten uscat s-au extins in zona obrajilor. De regula, pe la sfarsit de aprilie-inceput de mai, incepe lupta cu ingrasarea tenului datorita temperaturilor in crestere. Not this year though.



Acum ca stiti cum se prezinta tenul meu, sa va povestesc despre cum se comporta crema de zi de la Biotissima pe tenul meu. Promit sa fiu succinta si sa nu intru in detalii legate de ingrediente pentru ca sunt disponibile pe website-ul Life Care.

PRO:
  • Cu toate ca are o consistenta mai densa decat cremele de zi cu care sunt obisnuita, se absoarbe rapid in piele si lasa tenul fin si hidratat. 
  • Nu am observat vreo inrosire a tenului si nu mi-a cauzat acnee.

CONTRA:
  • Daca in zilele cand nu port machiaj si stau prin casa ar fi utila, in cele cand folosesc fond de ten situatia se schimba. Nu o vad a fi o buna baza de machiaj. Am observat ca fondul de ten nu se aseaza la fel de bine cand folosesc crema de la Biotissima si tenul meu se ingrasa mult mai repede, semn ca nu face fata portiunilor cu exces de sebum. 
  • De asemenea, fondul de ten oxideaza, lucru care nu se intampla daca folosesc o alta crema.
  • Cred ca pe parcusul zilei tenul meu are nevoie de o crema cu o consistenta mai fluida, care sa faca 2 lucruri simultan: sa il hidratreze si sa mentina sebumul sub control.



Crema de noapte de la Biotissima, in schimb, va ramane parte din rutina mea zilnica. 
PRO:
  • Cu toate ca are aceeasi consistenta densa, imi place felul in care tenul meu arata a doua zi dimineata. 
  • Mai luminos, mai hidratat, mai tonifiat, mai pregatit pentru a face fata unei noi zile intr-un oras poluat precum Clujul.


Btw, daca sunt printre voi persoane cu un ten similar cu al meu sunt curioasa daca ati incercat cremele si ce impresie v-au lasat?
Valabila intrebarea si pentru fetele cu un ten normal / uscat. :)





Recenzie: Cum sa ai loc in casa - Lu Wei | Deeb's Blog

Servus lume draga, 

Am terminat ieri de citit cartea "Cum sa ai loc in casa" scrisa de Lu Wei si am zis sa va zic doua-trei vorbe despre ea cat informatia este inca proaspata. 
Incep prin a va spune sa aveti grija de ea si sa o puneți bine in biblioteca dupa ce o terminati de lecturat pentru ca este acel gen de carte utila la care cu siguranta veti reveni. 
Are atat de multe sfaturi practice, pe care eu deja am început sa le pun in practica, incat as indrazni sa o numesc carte de capatai



Marturisesc ca am avut ceva asteptari inca din clipa cand am văzut-o pe site-ul celor de Libris si dupa lecturarea ei pot spune cu sinceritate ca este peste nivelul sperat.
Daca o stiti pe Marie Kondo si ale ei carti + Netflix series, consider ca aceasta carte vine in completarea ei, invatandu-ne cum sa ne amenajam locuinta in asa fel incat sa ne simtim cu adevarat "acasa." 

Este o lectura usoara, cu multe ilustratii dar incredibil de informativa. Consider ca a fost bine gandita caci in absenta ilustratiilor n-ar fi reusit sa captiveze cititorul instant. Spus altfel, cartea este un munte de informatie vizuala. 

Ca si structura acopera fiecare incapere dintr-un apartament obisnuit. 
Un alt lucru care mi-a placut este faptul ca ofera sfaturi practice pentru omul de rand. Desigur, prezinta si designul unei bucatarii de lux insa focusul principal e pe bucataria clasica, pe care o are tot omul. 


De asemenea, un capitol interesant din "Cum sa ai loc in casa" mi s-a parut cel adresat dressingului. Mi-a dat o buna idee despre cum imi pot organiza mai bine cutiile de pantofi in lipsa unui pantofar. 
De exemplu, eu imi tin marea parte a incaltamintei in cutii de carton. E evident ca acele cutii nu sunt transparente si ca eu nu retin fiecare cutie carei perechi de pantofi ii apartine. Astfel, Lu Wei a venit cu ideea de a eticheta fiecare cutie, in acest fel fiindu-ne mult mai usor sa gasim perechea de pantofi pe care dorim sa o purtam in ziua respectiva. 

Mi-au placut mult si ideile ei de organizare a bucatariei. Cand locuiesti in chirie si mobila nu iti apartine, tot ce iti ramane de facut este sa incerci sa iti organizezi cat mai bine vesela, tigaile, oalele etc astfel incat sa iti fie la indemana cand ai nevoie de ele si sa nu ai impresia ca toate cad pe tine. Prin urmare am decis sa incep cautarile de organizatoare si stiu deja ce voi lua datorita ilustratiilor oferite in carte. 
Am citit cu interes si capitolele dedicate ordinii in sufragerie sau curateniei pe hol si acum sunt fericita sa ii prezenta prietenului meu ce tip de pantofar avem nevoie. 



In incheiere pot spune ca rezonez cu stilul ordonat al lui Lu Wei si sunt de acord cu ideea "o casa curata si ordonata - chiar daca e numai un adapost temporar in viata - iti da sentimentul de caldura si te primeste in fiecare zi cu bratele deschise." 

Ati auzit de cartea lui Lu Wei?  Credeti ca v-ar fi utila o astfel de lectura?