.... în suflet.
Scriu articolul de față pentru tine, Țiki.
15 ani de fericire alături de tine, m-ai vazut terminând studiile primare, gimnaziale, liceale și universitare.
M-ai văzut cum m-am transformat din fetița care te-a luat din gardul viu și te-am pus în copac ca să te salvez în persoana adultă plecată la Cluj pentru studii şi un trai mai bun.
Îmi încăpeai în palmă, o mogâldeață de pisică cu ochii mari căreia îi era cumplit de teamă de cei doi câini ai cartierului.
Te-am luat acasă, pentru o zi, pentru două, pentru 15 ani şi-n suflet pentru totdeauna.
Te-am luat pe tine, după doi am luat-o tot de pe stradă pe sora Puşa şi de atunci ai tot avut frați şi surori.
Erai cam încăpățânată dar aveai un suflet imens.
Erai darnică cu sora Puşa când era vorba de mâncare dar aveai propriile momente de giugiuleală pe care nu doreai să le împărtăşeşti cu altcineva în afară de mine.
Erai mai mâncăcioasă când erai mică şi apoi ai început să ai gusturi mai rafinate. Ştii tu, acum 15 ani nu era la fel de uşor cu cumpărarea mâncării speciale pentru tine. Era mai scumpă şi nu la fel de diversificată însă dacă mai ții tu minte, ți-am dat si Whiskas însă nu ai fost prea încântată. Apoi am trecut la Friskies şi alte branduri care mai de care însă tu tot tânjeai după iaurt cu fructe, pufuleți şi chipsuri. Şi-ai educat-o aşa şi pe sora Puşa.
Pe atunci nu aveam internet acasa și nici posibilitatea de a face cumpărături online.
Pe atunci mergeam la cele trei magazine veterinare din oraș și vă luam de mâncare.
Și dacă nu găseam zgardă antipurici la un magazin traversam orașul și găseam la altul. Nu aveam foarte multe opțiuni însă mereu am încercat să vă facem fericite. Știi că mama ți-a făcut și o hăinuță ca să nu îți fie rece la plimbarea zilnică. Și dacă la început ți-a cumpărat și lesă, ulterior ne-ai demonstrat că ești cuminte și nu ai mai avut nevoie de ea.
Acum însă putem să cumpărăm online pentru sora Pușa și pentru Mia: hrană, zgardă, ham, haine, orice dorim. Sunt sigură că și ție ți-ar fi plăcut să îți luăm câte ceva de pe noul lansat-ul Cattitude (site sustinut de Creative Wings)
Pe la 7 ani te-ai îmbolnăvit de insuficienţă renală şi ai trecut la dietă. La început ai făcut ceva mofturi dar apoi te-ai obişnuit cu mâncarea şi a început să îţi placă. Cred că era bună căci sora Puşa mereu te pândea şi aştepta să îți fure mâncarea.
Ai rămas însă la fel de vioaie şi nu păreai afectată de boală. Dimpotrivă, mereu te interesa dacă eu mă simt bine, dacă gastrita îmi dă sau nu de furcă. Aveai tu un al şaptelea simţ pisicesc de mienuiai să îţi deschid uşa să intri in cameră de fiecare dată când mă durea stomacul.
Şi apoi aveai şi-un al şaptelea simţ 'vindecăcesc' căci te urcai la mine pe burtă şi pac durerea dispărea. Erai cel mai bun medicament.
Erai fericirea mea şi fiecare clipă cu tine îmi lăsa aşa o senzaţie că erai mult decât o pisică.
Parcă aud vocea mamei "Țiki trebuie să fi fost om în altă viaţă!"
Ce-i drept, n-ai victimizat niciodată pomul de Crăciun iar despre Puşa nu pot spune acelaşi lucru.
Tu în fiecare an te arătai interesată de cutia cu decorațiuni şi stăteai cu mine până terminam de împodobit bradul. Uneori te mai plictiseai şi te puneai să dormi dar să ştii că mereu am apreciat că nu plecai din cameră.
Anul acesta de Crăciun, sper să îi transmiți Puşei să fie o doamnă şi să îți preia sarcinile.
Să ştii că mă voi gândi la tine când voi mânca pufuleții cu lapte praf stând sub bradul de Crăciun.
Să ştii că mereu mă gândesc la tine. Şi nu doar eu. Atât mama, Călin al tău şi tata, cu toții te purtăm în suflet.
Pun pariu cã şi Puşa chiar dacă o are pe nou-venita Mia, tot îi e dor de alergăturile şi mieunatul tău.
Scriu articolul ăsta pentru tine, Țiki meu drag, şi pentru Puşa şi Mia pentru că ambele sunt bolnavioare ( ştii tu, Puşa are 13 ani jumătate şi are astm iar Mia e tânără dar are hernia aia urâtă şi trebuie operată) şi ambele merită un cadou frumos de sărbători.
Cu certitudinea că te voi avea mereu în suflet,
A ta Andreea.